Gândurile mele sunt cuvinte nerostite ce stau agăţate de o margine de vis, o margine de care cu greu se pot desprinde! Gândurile mele au cântec de dor, au dragostea-n ele, au dorul ce cheamă din nemărginita depărtare. Cuvintele mele, scoase din gânduri neînţelese sunt mângâierea ce se vrea simţită în vers de iubire, în alinare şi tandreţe.
Nori negri se-nvolbură peste sufletul meu şi tristeţi adânci sunt venite de departe. Trimite-mi păsările tale, gânduri – mângâieri cu aripi ce spre alte zări să mă poarte şi să-mi aducă vindecare…iar dorurilor, alinare.
Mă-ndrept către tine să-ţi prind dintre gânduri cuvintele care ştiu să aducă un zâmbet dulce din suflet desprins. Îndrept înspre tine pe aripi de păsări tăcute, cuvinte din suflet ce-aşteaptă firava lumină din suflet, să-ţi fie deschisă. Ajută-mă să pot să pătrund acolo unde din gând de iubire, ies cuvinte cu iz de migdală şi ţi-aduc cu bucurie, petale de cântec în unduiri de valuri aprinse.
Lipeşte-mă de inima ta, priveşte câtă candoare se află în gândul de ieri, în visul de azi! Îndreaptă-ţi căldura ochilor spre mine, ajută-mă ca din aripi să iau puterea pe care o simt în adâncul sufletului şi ocroteşte-mi chipul cel întristat de gânduri cuvinte…de gânduri de vis.
noiembrie 5, 2011 la 17:25
Ai scris …minunat! Cu lipici. Cum să rămână îndemnul tău fără răspuns ?!
noiembrie 5, 2011 la 17:37
:)…nu eu am scris…am preluat…ceea ce simt :)…cu lipici sau fara….important e sa se lipeasca :)…seara frumoasa, oana !