Life in pictures 4 – Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept cînd te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintîi,
din lumina aceea-nsetată adînc de vieaţă?

Nimicul zăcea-n agonie,
cînd singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
„Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă :
o sete era de păcate, de doruri, de-avînturi, de patimi,
o sete de lume şi de soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine ştie?

Lumina, ce-o simt năvălindu-mi
în piept cînd te văd-minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintîi.

Lucian Blaga

mai multe detalii la :Costin

Lipeşte-mă de inima ta…

Gândurile mele sunt cuvinte nerostite ce stau agăţate de o margine de vis, o margine de care cu greu se pot desprinde! Gândurile mele au cântec de dor, au dragostea-n ele, au dorul ce cheamă din nemărginita depărtare. Cuvintele mele, scoase din gânduri neînţelese sunt mângâierea ce se vrea simţită în vers de iubire, în alinare şi tandreţe.

Nori negri se-nvolbură peste sufletul meu şi tristeţi adânci sunt venite de departe. Trimite-mi păsările tale, gânduri – mângâieri cu aripi ce spre alte zări să mă poarte şi să-mi aducă vindecare…iar dorurilor, alinare.

Mă-ndrept către tine să-ţi prind dintre gânduri cuvintele care ştiu să aducă un zâmbet dulce din suflet desprins. Îndrept înspre tine pe aripi de păsări tăcute, cuvinte din suflet ce-aşteaptă firava lumină din suflet, să-ţi fie deschisă. Ajută-mă să pot să pătrund acolo unde din gând de iubire, ies cuvinte cu iz de migdală şi ţi-aduc cu bucurie, petale de cântec în unduiri de valuri aprinse.

Lipeşte-mă de inima ta, priveşte câtă candoare se află în gândul de ieri, în visul de azi! Îndreaptă-ţi căldura ochilor spre mine, ajută-mă ca din aripi să iau puterea pe care o simt în adâncul sufletului şi ocroteşte-mi chipul cel întristat de gânduri cuvinte…de gânduri de vis.

sursa