Noapte bună şi somn uşor viaţă…

octombrie 31, 2011 de oaripadeinger 2 comentarii

In pustia şi greoaia linişte a nopţii lăbărţată în cele 4 zări ciuntite şi luminată din când în când de razele obosite ale bătrânei doamne pale, viaţa stă de veghe peste pământul chircit de loviturile monstruozităţii numit OM…
E miezul nopţii şi stiu… trebuie să dorm, dar iertarea se sufocă în minţi prăfuite şi ghemuită pe scările trăirii, se odihneşte într-un somn diform, în care-şi amorţeşte minora existenţă din sufletul omului. Vântul poartă drama, bietei adormite de pe trepte, pe nepăsările tuturor, iar visul ei fredonat cu ardoare se topeşte de ororile realităţi…

Iertarea nu mai e iertată în ziua de astăzi!

Şi atunci doresc, când pleoapa ta închisă e în vise, gândul meu să stea de geana-ţi lungă prinsă…

Incerci să-mi vezi ascunsul molcom vals şi piruietele-n care gândurile-mi ameţesc, asculţi neauzitul freamăt de ploaie anunţat de meteorologul sufletesc,doreşti să-mi prinzi resturile de lumină rămase-n privire, dar care se evaporă într-un domol balans, iubeşti necunoscutul hău care-mi aşterne-n minte straniul vers ce-n fiecare seară în vis, în şoaptă ţi-l rostesc, astupi crevasele din care-mi izvorăsc uitările amare şi aşezi contururi suave de maree caldă pe sterpul meu ţărm, dar cel mai important, îmi ierţi neînţelesa şi bolnava-mi ordine sentimentală!

Degeaba ar începe o nouă zi… dacă tu nu mi-ai ierta greşeala de a fi… OM!

Pentru cei ce nu iartă le dăruiesc iertarea şi de n-o acceptă, mai intâi în voaluri de umbră să-mi îmbrace firea, iar apoi privirea lor să şteargă conul de lumină…

Noapte bună şi somn uşor viaţă… poate am noroc şi mă găseşti şi mâine dimineaţă!