Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo

Lacrimile nu au glas

4 comentarii

Ceva se rupe încet, ca o pânză prea subţire, destrămată de zilele care se suprapun teancuri, peste albastrul iscat într-o zi în zarea din suflet. Acolo unde curcubeul a îndrăznit să apară, deşi nu plouase demult…ceva capătă gust de neputinţă, gust searbăd, vag amărui printre siropurile sloganelor existenţiale. S-a scris despre asta.

S-a scris poate mult şi s-a întâmplat puţin, ca şi cum, din cuvinte, castele de nisip au apărut şi au dispărut pe un ţărm. Ţărmul unui dor. Dorul unui vis. Vis în care se lasă tăcerea precum noaptea într-o seară amorţită de vară. Niciun zgomot. Niciun cântec. Lacrimile nu au glas. Ele tac albastru pe obraji. Deşi mai caut încă semne…până când?

Nisipul din clepsidră s-a oprit demult. Nimeni n-a întors timpul. Incet, incet ies din poveste. Cu jumătăţi de paşi, înapoi…încerc să trec graniţa…să mă întorc…nici nu mai contează unde…

Anunțuri

4 gânduri despre „Lacrimile nu au glas

  1. Ce sens ar avea… să aibă glas?
    Oare puritatea, claritatea lor nu (ne) spune tot…?

  2. Lacrimile nu au glas dar poarta in ele ceea ce cuvintele nu pot reda…….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s