Eu n-am iubit niciodata patimas, asa ca nu am putut nici sa urasc si nici sa curtenesc pe nimeni…As zice, cu alte cuvinte, ca am avut tot timpul un cult in iubire , in sentimentele mele , indiferent ca era vorba de cunoscutii mei sau de prietenii mei.
Asa am visat , am dorit mai degraba , sa se petreaca lucrurile cu toti oamenii , in toate colturile pamantului. Greu…in vanzoleala de lume , in goana nebuna prin toate unghiurile, foarte greu sa izbutesti a ramane tu insuti…
Iubirea e toata la un loc , inceput si dainuire in timp.Iubirea nu e nici stiinta , nici arta …prin cartea ei de vizita cea mai curata se afla deasupra tuturor , fiindca ea le-a nascut pe toate …si pe oameni, si pe dumnezei , si tot prin ea ii putem cantari pe toti…
Iubirea, aminteste uneori cu tragica perseverenta de nobletea si eternitatea omului…Daca omul ar fi o simpla aglomerare de date biologice, n-ar avea nevoie de poezia lui Eminescu si muzica lui Bach, s-ar descurca foarte bine si fara ele…Dar omul este suprema creatie a naturii .
Pentru mine , iubirea , a fost si ramane o invitatie la speranta, un mod de a contribui , la a-i face pe oameni mai buni, la a-i ajuta sa se inteleaga…Ea il uneste pe om de semenii sai…dar tot ea il separa si il face unic, irepetabil.
Raza de lumina 