Puterea exemplului

A fost odată un băiat care adora să mănânce dulciuri şi solicita necontenit tatălui său aceste delicii. Din păcate, însă, părintele său era un om amărât şi nu putea satisface mereu poftele fiului său. Feciorul nu înţelegea sensul sărăciei şi pretindea continuu dulciurile mult râvnite.

Tatăl băiatului a căzut pe gânduri, încercând să găsească o soluţie pentru a stopa dorinţa copilului de a cere permanent dulciuri. Exact în acea perioadă sălăşluia un înţelept în imediata lor vecinătate. Brusc, o idee a străfulgerat mintea părintelui: să ducă băieţelul la marele sfătuitor, care ar putea să-l convingă să renunţe la necontinetele sale pofte. Zis şi făcut. Cei doi şi-au îndreptat paşii spre lăcaşul înţeleptului. Ajungând în faţa omului, părintele i-a adresat următoarea rugăminte: „Mare înţelept, ai putea să-i explici copilului meu să nu mai ceară dulciuri pe care eu nu-mi permit a le cumpăra?” Sfătuitorul a fost pus în faţa unei grele încercări, el la rândul său fiind un mare iubitor de dulciuri. Oare cum ar putea să convingă băiatul să renunţe la aceste savuroase plăceri? Înţeleptul a sugerat părintelui pofticiosului să revină peste o lună.

In tot acest interval, sfătuitorul însuşi a renunţat la a mai îngurgita orice produs din această categorie. Astfel, la următoarea vizită a celor doi, înţeleptul a adresat deplin convins următoarele cuvintele băiatului: „Copil drag, vei renunţa să mai ceri părintelui tău dulciuri pe care acesta nu ţi le poate oferi?”

Din acel moment, tânărul nu a mai solcitat dulciuri.

Stupefiat, tatăl a întrebat pe marele înţelept: „Cum de nu ai adresat fiului meu această cerere la prima noastră întâlnire?”

Sfătuitorul a replicat: „Cum puteam eu să cer băiatului să renunţe la dulciuri, când eu însumi eram un devorator de aceste produse? Ca atare, în ultima lună nu am mai mâncat deloc dulciuri.”

Exemplul dat de o anumită persoană este mult mai convingător decât propriile-i cuvinte.

Atunci când solicitam cuiva să acţioneze într-un anumit fel, noi înşine trebuie să ne conformăm. Nu ne este permis să cerem cuiva să facă ceva pe care noi înşine nu l-am intreprinde.

Încercă să te asiguri mereu că ceea ce spui concordă cu propriile-ţi acţiuni!

Lasati-ma sa cred…

Vreau sa vad  suflete zambind, sa stiu ca lumea se indreapta spre soare, ca timpul aluneca pe raze de lumina, ca ochii se bucura de frumusete…as vrea sa stiu ca toate suferintele au adormit, toate lacrimile au inghetat undeva in trecut,si  urmeaza calea soarelui, calea frumusetii care se ascunde in fiecare om, as vrea ca maine sa ne tinem de mana, sa nu fim singuri si sa nu ne pierdem in abisul dezamagirilor !

E atat de simplu sa visam, si-i atat de greu sa deschidem ochii ! Da, cred in frumos si cred in primavara, cred ca rasaritul poate sterge lacrima cazuta dintr-o mare tulburata si revarsata din albia pleoapelor, si cred ca nu exista remediu pentru dragoste decat sa iubesti mai mult ! Lasati-ma sa cred …si-apoi deschid ochii !