Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo

Povestea stelelor de mare

Scrie un comentariu

O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vântul sufla înghetat, brazdând apa si înaltând-o în valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producând curenti care patrundeau în adânc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtându-le la zeci de metri de tarm. Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii si mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja parea ca devenise rozalie. Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele marine erau aproape nemiscate. Trageau sa moara.

În multime, tinut de mâna de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mâna tatalui sau, îsi scoase încaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu mânutele sale trei stelute de mare; apoi, luând-o la fuga, le duse în apa. Dupa aceea, se întoarse înapoi si repeta operatiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:
– Dar ce faci, baiete?
– Arunc în apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
– Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranta nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se întâmpla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!

Copilul zâmbi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncând-o în apa raspunse:
– Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.

Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, îsi scoase pantofii si sosetele si coborî si el pe plaja. Începu sa adune stele de mare si sa le arunce în apa. O clipa mai târziu coborâra înca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apa. Dupa alte câteva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apa.

Astfel fura salvate toate.

Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva – chiar si un copil – îndrazneala de a începe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s