Numele tau

Ti-am scris numele pe fiecare piatra
Care mi-a ranit talpile goale
Si strigatul lor mi-a urmarit anii !

Ti-am taiat numele in scoarta fiecarui copac
Ce mi-a umbrit visurile
Si blestemul lor mi-a urmarit dragostea.

Ti-am ingropat numele in adancurile cerului
Pentru a-l avea mereu deasupra mea:
Suprema judecata–
Si razbunarea albastrului mi-a urmarit visurile.

Ti-am sapat numele in trupul meu:
Literele au crescut odata cu mine
Si-acum te striga uriase !

Din „Declaratie de dragoste” – Geroge Sovu

Iubirea e nesaţioasă…

Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă.

Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just.

Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama.

În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.

 

 

(Invitatie la vals – Mihail Drumes) – fragment