Cerneluri mazgalite pe foaia-mi de tipar
sunt ganduri ne-mplinite, nascute in zadar…
Par lumi neintelese, pierdute-n alt hotar…
Doar timpului sa-i pese de-al lor mesaj bizar…
Dar timpul, chiar de vede si chiar de intelege,
Nu poate sa le-accepte si, totusi, le culege…
Le strange intr-un cufar, iertate de-a lui lege…
Le-ngroapa in tacere, nevrand sa le dezlege…
Cerneluri mazgalite, in cufar ingropate
de lume si de lege, de prea mult timp uitate…
Se zbat sa prinda forma…amarnic se vor zbate
seci, fara-nsufletire, raman scrieri ciudate…
Au vrut sa strige lumii, sa fie ascultate…
dar lumea nu le-aude si nu le da dreptate…
dreptatea i-apartine doar celui in putere…
iar gandurile mele, nu au nicio avere…
Sarace sunt si fade, prea triste, criticate…
ganduri in hieroglife,in pesteri desenate…
de nostalgia vietii, de mine incurcate…
din vremea tineretii, uitarii aruncate…
Cerneluri invechite, batrane si murdare
nu mai luptati cu timpul, timpul n-are rabdare…
iar lumea n-are ochi, nici suflet nu mai are…
ramaneti in tacere, absurde si bizare…
Mirela Apintilioaiei
Raza de lumina 
octombrie 7, 2011 la 13:24
Un mare filozof spunea: ” La inceput a fost cuvantul…cuvantul de dragoste, care a facut fericiti miriarde de suflete…” Dar eu vin si intreb, acum…atunci cand iubirea s-a sfarsit ce s-a intamplat cu cuvantul de iubire?
octombrie 7, 2011 la 17:41
ramane in suflet…iar sufletul nu are nevoie de cuvinte…gesturile si faptele de fapt sunt cuvinte…:)
Multumesc pentru trecera prin raza de lumina 🙂
septembrie 9, 2013 la 06:11
Cuvantul de iubire trezeste sensibilitatea sufletului. Educatia slefuieste caracterul. Ele fac parte din creatia OM.